agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-05 | |
IARNÃ ARGHEZIANÃ
Decembrie, iată, hlamida și-a deschis, în clinchet suav de clopoței; legendă ideală s-a întins când decembrie, hlamida și-a deschis. E feerie albă și de paradis, sublimată-n țurțuri lungi și grei; decembrie, iată, hlamida și-a deschis în clinchet suav de clopoței. ȘI... Și pietrele crapă de ger, tu, poete, ce mai faci? Rămâi același mesager al vieții noastre de săraci. Și lemnele crapă de ger, tu, poete, cum trăiești? Colinzi stele prin eter, dreapta lume o fălești. Și oamenii crapă de ger, tu, poete, de ce plângi? Aceeași greață e sub cer, aceiași boși nătângi. OGOARE-N IARNÃ Un tractor cântă acum pe glie, adânc ne ară necazurile noastre; anii mei, ca fulgii de pe glie, imaculați și aprigi, plini de poezie. Þăcăne din greu și cântecul te-mbie, siniliu e cerul, azurul e albastru; un tractor cântă-acum pe glie, și-n urma lui, apusul unui astru. CÂMPIA VISEAZÃ... De multe zile, nu mai ninge la mine-n Vlașca, câmpia visează aiurea acel cojoc moale; De mâine poate viscoli, spunea și nevasta- de multe zile, nu mai ninge la mine-n Vlașca. Erau, cândva, troiene cât casa și bașca, sălbăticiuni ieșieau din păduri agale; De multe zile este numai frig în Vlasca, doar câmpia visează acel cojoc moale. ATÂT DE MULT... Atât de mult îmi placi, că am uitat de mine, nici nu mai știu ce fac și voi muri, de-atâta bine; A inimii bătaie, cu greu se mai abține, atât de mult îmi placi, că am uitat de mine. Sunt, totuși, tulburat și însetat de tine, mereu, privirile tale converg duios spre mine; și-atât de mult îmi placi, mă simt atât de bine, că nu mai știu ce fac- uscată-i inima, în mine. BÃTRÂNUL MOROMETE Clasicul Marin Preda trăiește, Bătrânul Moromete n-a murit; prin opera sa, El nemurește, Marele Singuratic dăinuește. Poiana lui Iocan, agoră, viețuiește Omul rămâne, glasul tăinuit; Clasicul Marin Preda vecuește, Bătrânul Moromete n-a murit. George PENA
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate