îmi amintesc mai intâi privirea ta,
dar nu,
era doar pleoapa
surprinsă clipind de dor
în timp ce îți sărutam cealaltă pleoapă…

bucuria privirii dintre clipe nu prevedea nimic;

eram eu oglinda,
ori tocmai pătrundeam în labirintul tău
ademenitor ca un ochi de fântână adâncă,
adâncă?...

apoi, am aflat de la tine,
risipitorule drag,
că tocmai m-ai regăsit prin ocheanul întors;

și te-am recunoscut
o dată,
de două ori,
de fiecare dată...
iubindu-te