Amicii mei, ce mă citesc,
De la o vreme se amuză,
Fac glume rele, clevetesc
(Din gelozie, mă gândesc)
Și-n văzul lumii mă acuză
Că aș fi inspirat de muză,
Pân’ am ajuns să și roșesc ;

Le-am explicat mai pe departe,
Ceva, cumva-i adevărat :
Doar versurile parfumate
De muză mi-au fost inspirate,
Iar de făcui, să zic, păcat,
Condeiul meu e vinovat…
(Suntem bărbați, ce dracu’ frate !)

Că stând mai jos, pe Cobălcescu,
Nu pot să scap măi, de belea (!)
Duduia Muza Piscopescu
E de vr’un an….vecina mea !

Valeriu Cercel