agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-07 | |
Sunt atitudinea clară față de război,
Scutul ce te iubește de parcă te sufocă… Uneori seamăn a fi pendula ce măsoară greșeli Ca și cum n-ar trebui să măsor timpul, Pentru că eu mă scurg în fiecare zi pe ceas Așteptând clipa când primesc sărutul, Îmbrățișarea ce mi se cuvine mie, Îmbrăcându-mi datoria de soție Ca pe zalele de fier. Eu stau străjer sentimentelor mele. Le urmăresc, le chem, le-arunc, le uit și le iubesc. Nuditatea mi-e-ncarnată cu zale? În loc de sfârcuri să am buzdugane? Oare cât de mult înspăimântă goliciunea Când arăt a zmeu, a mitul meu uitat: Meduza goală. Meduza care mi-a murit în tinerețe, După cum știți, Perseu a maltrat-o. Mereu nimeresc să fiu altcineva decât sunt: Parcă aș fi sperietoare de muze, Bântuind casa de nebuni cu barbiturice… Și dacă, atunci când dormi cu spatele la mine, Degetele și-ar vopsi unghiile-n negru, Ce-aș fi? Femeia de acum, are umeri de munți, Are sâni fără lapte Și miere amară pe buze Și patul e plin de erotism ocult, Cu tantrice mâgâieri de așezat pe spate… Sună mistic toată femeia asta Deși stă doar întinsă-n pat și doarme.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate