Noi,două cruci ținîndu-ne de mînă,
Prin iarna care-abea acum începe
Păstrăm ,sub norul ce se-ascunde-n lună:
Zăloage,visuri,temeri să ne-nțepe.
Ne-apropiem timid și totul plînge
Și-mbrățișați în gerul de o clipă
Lăsăm din palme ,lacrima de sînge
Să bandajeze blînd cu-a ei aripă,
Un zbor tăiat în vint ca o lumină,
Născut să moară-n fulger,cu durere,
Și ca o cruce vie și senină
Săne unească-n noaptea de-nviere.