agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3997 .



XXVI (Alte păreri de rău)
poezie [ ]
din Petre Schlemihl (1932)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ilarie_Voronca ]

2009-01-10  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Am privit în pâine și am văzut un obraz chinuit
Și-n flacără de-asemeni am recunoscut un obraz,
Atât de-adânc în mine lângă pietrele căzute,
Lângă omul care atinge în somn lacătele vieții.

Dar am trecut prin târguri ca un vârtej de pulberi,
Sau o stelară goană prin intestinele nopții,
Fără umbră și totuși eram întreg o umbră,
Lunecând în același timp prin toate punctele cardinale:

Sus: unde în căldări vaste stăteau grămezi de apusuri
Cum stau strânse-n coșurile de paie albiturile uscate,
Sau la miază-zi: între coamele marine ale primăverii
Când din cornetul furtunii se varsă zaruri fulgerele.

Pe vreme bună sau rea, melancolie, rătăcire
Până ce, ca un fluviu mă apropiam sinuos de orașe,
Și un glas putea fi deodată curcubeul vestind sfârșitul singurătății,
Un glas, un cântec care aduce mai mult sânge în mădulare,

Voi ajunge atunci până la marginea luminoasă
Va fi atunci fereastra de han strălucitoare
Unde m-așteaptă azima pâlpâind ca o lampă
Și surâsul prietenos ca un pahar cu lapte?

Voi asculta cum vântul își încearcă-n scorburi cheia,
Copacii care își pocnesc încheieturile oaselor
Și anotimpul devastat cu o grădină în amintire
Până ce lumina intră sub pământ ca o cârtiță.

Voi ști: alți vagabonzi vor trece printre semnale oarbe,
Voi fi tot eu sau alții în jurul unor nedefinite gări,
Obraz scăpat din mână ca o ceașcă prea subțire,
În timp ce-n casele joase troznesc grinzile somnului,

Vieți ce roiesc în mine ca orele-n pendulă,
Voci care lasă dâra-n auz a unui zbor,
Vis deschizând secrete săltare ca o sculă,
Și tu tinerețe, cu gustul amar, ca o țigară pe jumătate fumată

Voi mai fi eu printre liniile trase pe cer sau pe țărână
Prin claiele nocturne lucind între fînețe
Lângă bariera lăsată la trecerea în goană a dimineții
Lângă omul matur desfăcând în barcă pânzele râsului.

Sau din pupila mea tristețea va trece-n altă pupilă
Cum trece o culoare din zi în altă zi,
Vor mai fi alte păduri spre care topoarele voastre, oameni, au să migreze,
Și din sângele scurs din vinele mele se vor desface alte păreri de rău.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!