Ne subțiam prin ploaie
de mână alergând,
oameni de zăpadă alergam
prin neaua
ce îmbrățișa pământul.
Ne topea
parfumul florilor de tei,
în zborul ciocârliei
ne risipeam pe dealuri,
în simfonia toamnei
cromatici
și în azurul chemării,
ca într-un vis
ne împlinim zborul
sensului unic.
* * *