agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-11 | | SUNT POETUL... sunt poetul câmpiei dunărene, greierii și ciocârlia cântă în mine; port în inimă frumuseți vlăscene și pe buze aromele de pâine. Sunt poetul câmpiei dunărene și holdele îmi strâng fericirea; port galbenul lor prin gene și-n sânge îmi păstrez iubirea. Sunt poetul câmpiei dunărene, rodul acestor lanuri de aur; în inimă port frumuseți vlăscene și în suflet un imens tezaur. CÂNTEC Bustul tău e mândru soare, și tăceri și chiar uimiri; e mireasmă amețitoare, un oftat... nedumeriri. Ieși în prag și iscodește, lasă-mă să te sărut; toată lumea te dorește eu rămân un surdo-mut. Bustul tău e mândru soare, toată lumea te dorește; e mireasmă amețitoare, e ceva ce nu sfârșește. ANI MULÞI, BÃTRÂNEÞE Nu mi-e teamă de tine bătrânețe! cu brațele întinse eu te primesc; vârsta mea de aur a țâșnit din tinerețe, și a strâns înțelepciune și noblețe. Bătrânețea! rodul izbânzilor semețe, ești norocul meu și te iubesc; nu mi-e rușine de tine bătrânețe! cu lacrimi în suflet, eu te primesc. Nicicând n-o să-mi mai pleci, frumoasa mea bătrânețe; te voi cânta mereu în versuri, pline de miresme și acuratețe. ATÂT DE MULT... Atât de mult îmi placi, că am uitat de mine, nici nu mai știu ce fac și voi muri, de-atâta bine; A inimii bătaie, cu greu se mai abține, atât de mult îmi placi, că am uitat de mine. Sunt, totuși, tulburat și însetat de tine, mereu, privirile tale converg duios spre mine; și-atât de mult îmi placi, mă simt atât de bine, că nu mai știu ce fac- uscată-i inima, în mine. CÂMPIA VISEAZÃ... De multe zile, nu mai ninge la mine-n Vlașca, câmpia visează aiurea acel cojoc moale; De mâine poate viscoli, spunea și nevasta- de multe zile, nu mai ninge la mine-n Vlașca. Erau, cândva, troiene cât casa și bașca, sălbăticiuni ieșieau din păduri agale; De multe zile este numai frig în Vlasca, doar câmpia visează acel cojoc moale. CE MULT... Ce mult te iubesc, ce mult! Întotdeauna ți-am spus, întotdeauna, mi-e sete de tine, încă de mult, ce mult te iubesc, ce mult! Ascult cum bate inima, ascult, s-au scuturat pomii în mine, într-una, ce mult se umple aerul cu șoapte, ce mult, întotdeuna ți-am spus, întotdeauna. George PENA
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate