am să dau un raid de cuvinte
în primul gol din sufletele pietonilor.


hai să ne spunem pe nume
când iubirea își cheamă cadavrele la raport!
hai să fugim de casele de sticlă,
să ne-ascundem în paradisul uitat,
în ceasul ferecat cu o agrafă,
să ne pierdem unul într-altul
și să ne doară trupurile celuilalt!
Să strigăm plăcerea, să uităm durerea,
să ne schimbăm trupurile în flori
și apă!
Să nu uităm niciodată c-am existat!
să fim noi, să fim de fiecare dată...
în șoaptă!
și când întunericul ne strigă pe nume,
să-l tăcem în uitare.
să luăm primul tren spre nicăieri,
iar pe bilet să fie scris:
destinație- pretutindeni.
când fluierul se-aude...ne oprim,
ne schimbăm repede între noi și devenim
ceilalți.
Așa vom ajunge la destinație și nimeni
nu ne va recunoaște
sufletele pierdute
PRETUTINDENI.