Intr-o lume-ntunecata
Unde oamenii sunt cruzi,
Stau si plang incercanata
Cu ochi limpezi, mari si uzi.

Singura si pesimista
Cad in gol fara-ncetare,
Ca o amintire trista
Voi fi data in uitare.

Sange rosu limpede
Se revarsa tot mereu,
Printr-o fisura fierbinte,
Facuta-n sufletul meu.

Un trandafir antic
Cu petale parfumate
Este patat zilnic
De-ale oamenilor pacate.

Dar eu il ridic de jos
Si-l asez frumos si lin,
Din pamantul namolos,
Langa sufletul meu fin.

Sangerarea i-o opreste
Iar in locul nemuririi,
Trandafiru-i daruieste
Briza calda-a fericirii.