În taina vieții mele stranii
Năluci de vise tot adun
Din câte au trecut cu anii
Și tot trecutul mi-l compun.

Prezentul amorțește-n clipe
Și pleacă iute-n absolut,
Mă regăsesc printre risipe
De câte clipe am pierdut.

Acum e undeva acolo,
Atunci e-n câte nu vroiam,
Pune pe mână un tremolo
Și pleacă dor, unde eram!

De mâine voi culege strofe
Cu poezii ce nu s-au scris
Căci cugetele limitrofe
Imaginii nu s-au deschis.

De mâine poate, cine știe,
Sinteza vorbelor celeste
Va fi această poezie!
Dar pân-acolo mult mai este...