s-a strecurat printre noi zăpada, trecătorule,
și-aluneci mai departe, pe-același troutar înghețat
pe care vara îl masai cu-o apăsare dureroasă
și nu mai vezi teii cu mâini degerate
cum nu le vedeai florile orb
n-auzi cântarea corbilor
cum n-auzeai privighetoarea surd
și nu vorbești cu mine și cu luna
cum nu vorbeai cu ploaia, cu lumina, mut

se-aștern între noi tăceri înzăpezite, trecătorule,
dar stau o clipă drumului pe-un semn de întrebare:
oare nu-s eu trecătorul, tu statuia ?