Întunericul sapă în bătăile inimii. Singur,
prea singur sunt
lângă rănile pentru care trăiesc.

Da, cu aceiași ochi am privit și rezervațiile
de jgheaburi, oho ! și vânzătorii de flori presate,
oho ! și ultima dimineață a lămpii.

Da, pentru o clipă zâmbetul a fost o spinare,
splendoarea unei ranchiune
a întrecut brațul celor mai îndrăzneți cerșetori,
aerul greșelii s-a arătat liliachiu.

Oho ! la nevoie tremurăm,
purtăm ochi, ce ne pasă ! Oasele sunt
o întâmplare, sângele o întâmplare desigur.

Oho ! pentru tăcere nu mai alegem cuvintele,
ci doar ascultăm noaptea oprită în cer,
ci doar ascultăm întunericul în bătăile inimii,
și mersul clătinat al elefanților
către ultima tufă de trandafiri.