Paleta de culori a florilor,
Mai vie-i parc-atunci când plouă afară.
În ele,văd lucirea ochilor,
Copiilor ce-ați fost odinioară.

Și după ploaie,stelele lucesc mai tare
Și strălucesc ca ochii voștri, când
Vă alungam tristețea cu o sărutare
Că nu-mi plăcea ca să v-aud plângând.

Și boabele de rouă-n zori de zi,
Multicolore sunt in razele de soare.
Când le privesc,vă spun,îmi par a fi
Privirea voastră cea fermecătoare.

Le strâng in palmele-mi bătrâne,
Cu ele,tristă,îmi șterg fața
Și simt că sunt atât de blânde
Precum privirea voastră dimineața.

Și-ndrept spre cer trista-mi privire
Și pentru voi la sfinți mă rog
Să vă-nconjoare cu iubire
Cu sănătate și noroc.

La toți copiii,am o rugăminte,
Nu dati uitarii pe bătrâna mamă.
V-aduceți doar,din când în când aminte
Și dorurile să i le luați in seamă.

Știți,mamele-s sămânța vieții
Și chiar de acum suntem bătrâne
Iar voi în zorii diminetii
Să nu uitati, asa veti fi voi mâine.