agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-01-19 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Avea serviciu-n Cișmegiu:
da muștele afară; când se-ntâlni c-un lefegiu, cam după cinci, pe vară. Mitică-i e amic fidel cu gândul și cu fapta, încât îi zice,-ndată, el: “Hai, că te iau în dreapta! N-ai la Război, la minister, vr’un cunoscut? Că, iară, nu-i dau grad soacră-mii, monșer, de moașă militară!” Ajung, într-astfel, la bufet: “Ce-ai zice de-o flanelă de Drăgășani? Ce mai buchet!” Și cum, prin clientelă, cei doi amici trec braț la braț Mitică se răstește la unul, cu o halbă: “Bea-ți berea, că se răcește!” Apoi, pe când amicu-abia comandă una mică: “Nu i-o da, domnu’ țal, c-o bea!” se-amestecă Mitică, care, cu gândul la păstrămi, stufat, schembe, nisetri: “Iaurt ai?” zice; “Este”; “Dă-mi vreo câțiva centimetri!”, adăugând: “Cu chifle moi!”; șii, ca să nu-l scârbească lactatul: “Pune-i usturoi, vanilie sârbească!”; și-amicului, după chefir, cam pe la ceasul șapte: “Dă-mi o țigară suvenir! N-am mai fumat de-az-noapte și-s într-un hal fără de hal c-am dus-o într-un răznet, și,-apoi, nu umblu cu metal: mă tem, parol, de trăznet! Dar te poftesc, dac-ai răgaz, cam pe la opt exacte, la operă.” “Ce cântă azi?” “Relaș, în patru acte!” (În paranteză fie zis: cum Bucureștii are renumele de mic Paris, Mitică-al nostru, care e get-beget bucureștean par excellence adică, este un mic parizian și dumnealui, - Mitică.) Or, el, în timp ce-al său amic începe să se plângă de dinți stricați, - unuia mic, care stătuse lângă ei și se chinuie, din cui, să ia o pălărie, îi zice: “Al’dat’, sub tălpi, să-ți pui o coală de hârtie!” Apoi, amicului: “Ziceai că ai bocluc cu nește dinți proști: îți recomand un ceai din rădăcini de clește!” Amicul pleacă, după doar un ceas și una mică: “Sal’tare, neică, și orvoar!” “Să-mi scrii!” zice Mitică; și țalului: “Scăpai vreo doi - trei franci pe jos, dom’ Mișu; dacă-i găsești, mi-i dai’napoi de nu, e-al tău bacșișu’!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate