Șopârle în văile sărate,
Cu rădăcini în vârf de deal
Iar oasele vieții plecate
Sădesc spre purgatoriu mal.


Și mii de ruguri au sădit
Bătrânii unei lumi apuse,
De teama celor ce-au pierit
Descoperind văile-ascunse.

Odată nepătruns sălbatic,
Acum o amintire vagă
Dorința simțului ierarhic
Transformă totul într-o șagă.


Și dacă s-a parcurs eternul
Atunci voința ar pieri.
Și dacă din infern e semnul
Speranțele nu vor mai fi.