Soarele la Scornicești


Cînd stelele se sting în Slăvile cerești
Și Soarele răsare de la Scornicești,
Încet se-nalță Globul pe clina unui deal,
Singura dovadă de roșu vertical!
Ideal pierdut în noapte chiar de Ceaușești,
Ce-au murit ca fraieri sub uneltiri rusești!

Grupuri de nostalgici la casa lui Andruța
În leagănul de scânduri o clipă se dau huța,
În timp ce cu sfială bătrânul comunist
Își numără bănuții și este foarte trist…
S-a dus orânduiala cea bună și-nțeleaptă,
Nici Þarul nu mai crede în calea lumii dreaptă!

Rămân în urmă anii cu crimele grotești,
Dar Soarele răsare tot din Scornicești!
Oricum lumina vine de la Răsărit,
Un adevăr de care și negru’i lămurit,
Când se înalță Globul pe clina unui deal
Și se alege praful de bănci și capital!

Deși lumea se teme de nu știu care criză,
Curge gaz pe țeavă și e curent la priză…
Și câtă vreme moartea cu viața se-mpletesc,
Se mișcă omenirea spre un progres drăcesc…
Și Soarele răsare tot din Scornicești
Și plânge Miorița pe plaiuri românești!