Astăzi am să te provoc
Să mă-nsoțești la iarmaroc
Și haina ta obișnuită
Să-o-arunci...că și-așa-i ponosită!
Și să-ți croiești tu una nouă,
Din fir d-Entuziasm și rouă,
Þesute fin cu eleganță
De-Ncredere și de Speranță!
Mătasea în ăst fel creată
Hai să o facem... colorată!
Să prindem lin în luciul ei
Pulbere turcoaz de stele,
Ca să poți zbura ca ele,
Raze calde zvăpăiate
De chicote înviorate,
Zâmbete de ghiocei,
Să fii inocent ca ei,
Mărgăritare fermecate
‘N care sclipesc condensate
Siguranța, Veselia,
Exuberanța, Bucuria!
Lasă iubirea să îți coase
O mantie lungă și frumoasă
Și-nvăluiește-te în ea
-Măreția, Slava ta,
Lasă-le a te-mbrăca!
Haide, fă-o, te provoc!
Măcar o dată…n-o fi foc!