Ești ziua cea mai lungă
Te iubesc ca pe singura femeie ca pe ultima pasere născând aripa celei ce vine
Poate mergem spre St Petersburg dar noaptea mea polară are numele tău ești steaua care clipește întregul

Să știi că în ziua cealaltă nu frigul măsoară distanța
iată cum pe valul acestui scris nădușește un zid
plângi uneori uitând pentru cine

nu la doi împărți dragostea noastră ci umbrei acestui destin