Am urcat în grabă poteca
Ce mă poartă către locul promis.
Doar atât mă mai pot apropia de tine,
Tu, care privești cu bunătate spre mine,
Tu, pe care te văd, dar nu te pot atinge.
Încă o dată, ca în fiecare seară,
Te colorezi pentru mine.
În roșu și portocaliu mi-ai pictat și apa, și frunzele.
Ca în fiecare seară, puterea ta m-a copleșit.
M-am întors în casă tristă, dar plină,
Și mai vreau!