în fiecare duminică
la biserica albastră
slujba începe la nouă fix

Dumnezeu mereu pare grăbit

îmi șterg ochelarii
iau biblia și plec

între două rugăciuni
cineva îmi spune că Dumnezeu
trăiește prin noi
deși nu s-ar fi cuvenit
să vorbesc despre asemenea lucruri
i-am răspuns

dacă eu sunt poarta spre cer
și Dumnezeu este calea atunci
copilul meu va fi
consistența trupului sau
șoapta morții trupului meu?

o bucată de liniște oprită între noi
scurta dangătul clopotului

poate din pricina asta încercând
să-mi descâlcesc nodurile din viață
am tăcut...