Mâna ta e moale
ca apusul unei dimineți de toamnă,
prin vise ne regăseam
ca două bucăți reci de pământ
atunci când gutuile
cad blând din copaci.



Pașii tăi adorm înainte de liniște,
eu mă apropii de carnea ta,
mult mai blând,
când plouă afară
sau atunci când crengile copacilor
rănesc oasele noastre direct în geam.



Ne furișăm prin palmele noastre
ca o carne moale și fără urme.