am intrat

în urmă
cu zgomot de metal ușa se închide

brusc
teama ia locul oaselor
carnea-mi se întărește
gata arcuit

în fața mea
atomul radioactiv
așteaptă neatins

neprivind
țintă a ochilor mei
dilatați

de jur împrejur
nicio privire

niciun martor
o secundă o așteptare
un neînceput viitor

prezentul mă cuprinde
brusc

El
este
dumnezeu

îl recunosc după probabilități

dacă se dezintegrează
mor

aici există Totul

acum

dacă undele mele intră-n colaps
oamenii îmi vor săpa groapa
până seara va fi gata
cruce
nume
date
și vor nota că
spinul ionului este o rotație
în jurul axei proprii care
interacționează

în același timp pot fi
într-o croazieră de lux
atunci râsul meu albește



de ce
acest divin atom
declanșează colapsul unui amalgam de posibilități
reducându-l
la una singură?

de ce văd
întotdeauna
o singură stare

moartă sau vie?