și după ce mănânc rodii repede dau drumul la radio începe o știre mereu ascult cum saltă apa depărtând apoi stau și alunec spre somn
genele mele sunt doi oameni sunt zilierii clipei ce vine

iubita mea se gândește că plec întorcând drumului o răsplată
ea mă așteaptă nu la casa ei ci în scorbura unui vis de demult
ea apinde mereu o lumină se uită prin fereastră și vede că nu vin apoi adoarme în brațele omului care grijește binele dar dumneavoastră știți cum sunt oamenii pe aici pe la noi
cînd plouă

uite că vine și la mine cineva de departe aici pe net pe mașina asta cu aer electric adică bagi aerul în priză și gata se arată soarta făcută permanent cu unghiile strigând adânc măruntaielor acestui poem

visez nu la premiu cel mare pentru poezie ci la o maimuță îmbrăcată în roșu care să vorbească engleza curent una cu ochi ca ai tăi iubito maimuța mea stingătoare de incendii dragostea mea ca omleta în dimineața unei zile de post

vin vremuri grele îmi spui despre criză da să știi că joc șah pe mălai mai nou pe litra de ulei la sticlă de juma cu zarurile nu mai dau nu vreau să mor ca cezar

ce bine e de domnu pepito că latră când poate ce frumos e îmbrăcat preotul zilelor noastre în care pornim cărăuși printre stele

uneori oftez că nu m-a făcut mama clopot ca să pot striga în tine altor distanțe
împacă-te cu El femeie!