noapte neagră
și adâncă
lumea adormită
încremenită
sunete, ticăieli
și uneori
un scârțăit se mai aude
dorm oamenii
și planetele
vântul ține loc de guvernantă
care șopteste ceva
la ureche fiecăruia
dar cu înțeles strict
individual
pentru a nu crea confuzie
și haos în beznă
visele sunt slobozite
se cuibăresc
acolo
unde găsesc o fereastră
să poată pătrundă
și o gazdă onestă
care să nu le fure aripile
ca mai apoi
să nu mai poată
să se intoarcă de unde
au venit .