Rece, ud și smoală.

Dă-mi te rog, o portocală
din creuzetul de pe masă,
să-mi umezesc gâtul din lesă,
hai, du-te, lasă…
lasă-mă să mă dezbrac de smoală,
să-mi atârn inima de sfoară
și s-o usuc în frigul șui,
hai, lasă-mă,
chiar nu-i…


Nu-i vremea să ne lălăim,
jupâne diavol juvenil,
și nici să aruncăm un proiectil
de la balcon, etajul doi.
Eu vreau doar să fac un duș,
să nu mă deranjezi,
să cureți smoala de pe jos
și vezi ce faci
să nu-mi înghețe
acolo, afară
sufletu’ .

Duș. Puțin după zero. Foarte puțin.