Rupt din Rai, sau din Iad?...
Oare cine sunt, de fapt?
O caramida prinsa-ntr-un zid invechit,
Un fir de par incretit la nesfarsit,
O frunza-n arborele vietii, macar,
O piatra rostogalindu-se-n continuu, in zadar,
Spre un loc nedescifrat de nimeni.

O carte prafuita-n biblioteca vietii,
O pata de culoare in tabloul tineretii,
O mica celula intr-un mare UNIVERS,
Un biet adolescent, ce canta lumea-n viers.

...

O falsa impresie de viata pe acest pamant prea mort,
O stea pe bolta cerului, o stea fara noroc.

...

Si, totusi, sunt! O conditie umana,
Mult prea neinteleasa. Nerabdarea ma cheama.
Nu cer nimic, nimanui, decat mie:
Sa fiu asa cum sunt-simbol al cenusiei
Vieti de papadie.