Te vizitau tristeți,la ceasul
când îți pieptănai dorințele.
Cu gâtul arcuit spre un sărut,
eu te vegheam să nu chemi tainică muză
m-am strecurat tiptil printre gândurile tale,
pădure arsă de lavă,
că-mi pârjoleau buzele,
dantela neagră de pe chipul nopții
îmi strecura șoapte"fugi,fugi.."
să-mi fie frică?
mai pot răscoli suflete?
să rătăcesc într-o poveste cu " a fost odată..."?

nu știu să copilesc vise,
doar că mi-e carnea prea plină ,
vino, adună-mă lângă inima ta,
vei fii cel mai fericit bărbat.