lasă-l în urma ta, prăbușit, pe cel ce nu mai poate să meargă pe acest drum
singur
și nici nu mai poate duce în inima lui
drumul
care se umflă ca o pânză de mort
se răsucește
și vagabondează printre oameni
asmuțindu-i


lasă-l în urmă pe cel ce nu te mai vede
chiar dacă tot tu ești acel orb
când singură treci într-o altă pozitivitate
interioară facere
tăindu-și drumul întoarcerii
așa cum își taie singură cordonul ombilical
îl înnoadă pe dos
îl scuipă
îl unge cu sare


drumul străbătut de erou se întoarce în drumul celui învins
oceanul se contractă într-o singură sistolă
când explodează cu cioburile adevărului


omul e acel drum.
lasă-l în urma ta,
fii singur
de veghe