Îmi vin în minte crăpături de frig pe stradă,
Mă strigă armata,
Eu nu ma duc, că-mi plânge fata,
De azi cu siguranță mă descurc,
Adio Palestina, gata.

Ce a fost a fost, azi n-are rost,
Conacul ros, mă revitalizează,
Mă reîncarc ca Ioana D'arc,
Degeaba, astăzi e cea din urma frază.

Tu, băi ființă, feminism pur prin necuviință,
Susține-mi pulpele-n silință,
Arde-mi grăsimea prin căință,
Aruncă-mi hainele trecutului,
Eu, Franciscanu, fratele sărutului.

Și de-o veni o zi, cât noaptea,
În ziua X să-mi ardă fii-miu cartea,
Să mă înjure iar de tine, să-mi zică,
"Tată, viața ta toată, cât de lungă e ziua, ai făcut-o iarași lată".