Cocoțată pe lacrimi, pun șaua peste o prăpastie,
botez talpă lângă talpă,pe sub rădăcinile
copacului răstignit,
nimfele poartă crucea,chem peste mal
femeia cu ulcior pe umăr, ea saltă în horă
înmoi buze cu otrava căderii în gol,
m-am agățat cu privirea de buruieni vântuite,
ascult cum scârtâie copite în fierul încins,
privesc dincolo de mine,
se măsluiesc caractere.

Incorect îmi tropâie aerul respirat
cu poftă de moarte.

Ce lin zbor!