O cărămidă și înc-o cărămidă
Lungi ziduri tu ridici în jurul tău
Și lumea nu vrei s-o mai vezi,
Timidă
Tu te ascunzi în colțul tău.

Te izolezi de toti, chiar și de tine
Nu vrei sa mai iubești nicicând
Și lumii îi gasești anume vină
Că nu vrea sa te lase-n pace pe pământ.

Și lumea ți se pare prea infamă
Tu ești un înger coborât de Sus
Ar fi totuși un loc unde ai găsi pace
În mănăstirea lui Iisus.

Și pleci și-mbraci haina cea neagră
Și lunga de mireasă a lui Iisus
Pășești agale , bate toaca iată,
E-amurg și spre biserică te-ai dus.

Îți faci o cruce și te rogi în taină
Și împăcată ești cu tine și cu toți
Și vocea ta se-aude lin în strană
Și-n astă noapte ca și-n alte nopți.

Și de n-aș ști că ești un om aș spune
Că înger ești venit de-acolo Sus
Ca să-l vestească pe Iisus în lume
În lumea asta care ți-a apus.

Un zâmbet de adio și de-mpăcare lină
Cu lumea și cu Domnul pe chipul tău se vede
Nu pot cred decât că mergi in Rai, Acolo
E cel mai sigur lucru ce se poate crede.

O cărămidă și înc-o cărămidă
Lungi ziduri tu ridici în jurul tău
Și lumea nu vrei s-o mai vezi,
Timidă
Tu te ascunzi în colțul tău.