pelerin simptomatic împarți diminețile în vechi și plăpânde albe și ninse
drumurile și scurtăturile lor se insinuează sub frunte ca igrasia în pereții lăptoși
gândurile se așează asemenea cărămizilor în ziduri
să te îmbraci gros să protejezi pe cel care te dă în gât
trupul acesta moale care se ascunde acum după deget
trupul e o mobilă scumpă scârțâie din toate încheieturile
era cât o lingură când mama l-a ridicat întâiași dată la sân
apoi copilul și-a smuls din sine vacanța
veghea îți strânge tâmplele ca o menghină
neatins de privire trasorul veșniciei a trecut prin preajmă și nu te-ai arătat
ai rămas așa cu creștetul aplecat prin hârtii răscolind un trecut chitinos
să evadezi din imperiul unghiilor moarte care zgârie varul
spui gata și pleci din odaia cu perdelele trase ca leul din cușcă
îți închizi sufletul și ieși în rândul pribegilor la prașila umbrei
ajungi pe un meleag necunoscut sub o coajă de cer pe care o ronțăie vântul și ce faci
întrebi în stânga și dreapta prin curțile păzite de câini
oameni amabili oameni afabili oameni drăguți oameni plictisitori carcase de oameni
cu numele descheiate la guler vorbesc în trecere despre lucruri profunde
cuvintele rupte de pe limba lor sunt lemne de foc pentru pustietățile reci
legături de litere moarte de azvârlit peste umăr
nu-i înțelegi sau nu mai știi să gândești se face târziu
ca un navigator fără pâine sub braț ridici velele nopții
te îndrepți spre acolo unde un ins cu creștetul descoperit
șade pe marginea pălăriei cântă amorf iar monezile sar ca delfinii
sprijinit de cântecul lui adormi în culcușul cărnii ca piersica în puf