Am fost și sunt cu tine…
Și poate nu-i firesc
Să spun “dintodeauna”
Căci, mai mereu, greșesc.

Îți plăsmuiesc privirea
Din tainice simțiri,
Când mâna mea te ca’tă
În palmă îmi respiri….

Când dorul meu te-aruncă
În depărtări de gând
Mai fragedă îmi pari
Din depărtări plângând…

Amorul cel din umbră
Tu-l dovedești luminii
Când glasul îți tresară
A nemuririi linii…

…

Sunt timp infinit
Născut dintr-a ta clipă…