Când dragostea se-nalță vibrând până la stele,
Vin săgetări din ceruri filtrate-n ochii tăi,
Vin flăcări dulci și calme ca brizele pe văi
Și mă cufundă-n basme și-n amintiri rebele.

Statornic ca o stâncă izbită de talazuri,
Fidel iubirii tale, mă-nalț, deși cobor;
Neliniștea din mine se-ascunde-ntr-un fior
Și astfel ea devine când dubii, când extazuri...

Furtunile din inimi - neant turnat în fiere -
Străpung tot infinitul, lăsând în urmă scrum,
Vijelioase lacrimi se potolesc oricum

Sau se preschimbă-n ură, dac-amăgirea piere.
Când jarul s-a stins bine, stăm buimăciți în drum,
Abia de ne cunoaștem - două statui stinghere...