La început ne vorbeam din ce în ce mai des
flori de gheață pe gânduri
îmi dăruiai plicuri goale, timbrate
ce ne purtau spre Marea Egee, spre Mecca

Și eu căutam, amarnic, formula vindecării
de boala purtând nume de crustacee

sângeram
mă oblojeai cu ceai de rozmarin
busuioc sfărâmat pe vise cu alte cadâne
până-ntr-o zi când

Evrika!
Găsisem formula salvării a milioane de ghiauri

Vedeam cum mă vor ajunge aplauzele prin satelit transmise
Dar
trebuie să constat că
sufletul mi-a intrat în metastază