Să- ți spun povestea păsării care a răpit un copil?
Născătoare,noaptea apunea sori,
gemea un cântec de leagăn
din lemn uscat cioplea un trup mic,
a pus brațe întinse spre gâtul pomului cu fructe dulci
a fulguit aripi de fluture rupte
în derâdere de un hohot strident
zgomote sparte țipau nepăsarea
așternută în negru și-albastru peste o cucuvea
tălpi goale lipăiau candid peste niște inimi
tăvălite de iele,
pruncul alerga năuc
gheare iuți au chiuit aerul,
fâlfâit a șuierat scurt și aspru,
s- a rupt o creangă, un trosnet
a mistuit râsul, nu a avut cine să- l apere
visul s- a stins închis,mocnind
spre paiele unui cuib
zâne rele șopteau ascuns...
la cât de cinică e pasărea asta și- a rătăcit zborul.

Adorm.
Aleargă copile,caută- ți cântecul.