Vezi se-aprinde raza lunii printre norii brumării
În oglinda spartă-a gheții ochii-s vineți și pustii
Peste ulițele triste prohodesc un stol de ciori
Și sub fruntea încrețită nu-s nici vise nici fiori.

Pașii-s negri, neaua-i albă, zi cu noapte se îmbină
Și-n răscrucea mahalalei când îi iad când îi lumină;
Crâșma-nghite hoituri calde măcinate de dorinți
Și-o talangă-n mănăstire plânge chinul unor sfinți.

Voci suave psalmi îngână, patimi cordul îl înhamă
Amintiri mor în chilie, vinul drame stinge-n cramă;
Trec fantasme prin vitralii și în birt năluci se-nclină
Heruvimi spre ceruri urcă, bețivi gem spășiți în tină.

Timpul trece roata sorții pestre trupuri, peste duhuri
Unii-n vin găsesc uitarea alții se îmbată-n stihuri;
Ochi haotici, priviri calme caută-n extaz zenitul
Fascinați de drog sau rugă ne absoarbe infinitul.