Îmi caut poezia-ntruna, o văd pitită-ntr-un ungher.
Păreri difuze-agață-n brațe criterii și-un reper.
În colț de minte călătoare se naște Ea, în gânduri sfidătoare.
(Ea, adică o părere!)
Dar trupu-i cald, necizelat se zbate-n frământări apăsătoare.
Ce faci? Cauți în sens să-nchegi trăiri interioare?
Poate nu știi că sensu-i trecător, iar mintea-nșelătoare.
Apare o idee! E vânt? E șoaptă? Sau semn e oare?
E poate vânt, e poate șoaptă sau doar eroare.
Promit acum noii scântei c-o s-o redau exactă,
Uitând de cealaltă mai veche, Ideea înșelată.
Căci ceea ce credeam atunci, naivă amintire e acum.
Și totuși, de dețin un Adevăr... de ce nu pot să-l spun?