noaptea
în fântână

visul își răsucește pliscul
lovind
în aer

smuls
din mațele
culorii

ascunsă
în chitară
bucuria-i
îmbătară
de cântecul
culorii

trăgând
firele
care susțin
platoul scenei

se revarsă
apa
purificatoare
de-a lungul scării
pe care
mâna neagră
umbrelă

în urechea albastră
răsună

bula de săpun
care fuge

luând prizonieră
dimineața ce abia se naște