aluneca soarele ca un timbru pe boltă
ziua era un fel de scrisoare dedicată absenței
când a sosit un ins de prin părțile inimii

despicat de vânt a venit
adus de spate
cu sângele ruginit ca o sabie de hughenot

s-a așezat la fereastră
pe rădăcini de cireș
cu aerul că ar vrea să tacă
acolo unde se învârt contoarele bârfei

totuși mi-a spus

încă ești liber-
repetă copilăria
fă ochii înguști și
strecoară-i în suflet
ca pe niște bulbi de lalele
ori păsări de noapte

&

era întuneric
am luat mărul din coș
ai casei dormeau