De n-ai fi fost născută, zadarnic universul
A apărut în haos, căci nu-și avea vreun rost,
Zadarnic galaxiile din cosmos ar fi fost,
Căci lumea fără tine își pierde înțelesul!

Dar tu exiști! Și toate primesc un sens, un cost.
Prezența ta îmi smulge din curcubeie versul
Care-ți sfințește viața, misterul și eresul,
Iar inima mea toată-ți devine adăpost...

De n-ai fi fost născută, nici eu n-aș fi fost încă,
Sau poate-eram o umbră pe-a lumii-ntinsă față,
Trăind desperecherea cu o durere-adâncă

Și, beat de idealuri, visându-mi mândra soață,
Precum Pygmalion, te-aș fi sculptat în stâncă,
Exact cum ești acuma și-apoi... ți-aș fi dat viață!