Nici nu apucăm bine să iubim
Tot ceea ce avem de iubit,
Dă viața o pagină la întâmplare
Și poate ajunge la sfârșit.

Nici nu apucăm bine să îmbrățișăm
Pe părinți, pe copii,pe toți care-i știm
Că ni se usucă brațele fără voie
Și culmea:îmbătrânim!

Ce legi ne-ai dat Doamne,ce legi!
(Vai cât am vrea să fie altfel)
Nu călcăm bine pe pământ
Că trebuie să fim în el.

Dar ce este mai frumos
și cum putem împodobi mai bine firea
decât să înțelegem că suntem toți
-contemporani cu mântuirea-

Decât să înțelegem că suntem toți
O tăcere,grăitoare în El!
Nu ne mai naștem și totuși ne naștem
Că nu poate fi altfel.