agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-28 | |
îmi pasă de tine, keter
el se propagă prin mine și mă absoarbe dincolo îmi pasă de tine, keter - cenușă neagră ce intră prin perfuzie în venă respir prin cateter puls fluid claviatură cum carnea mea din lemn de trandafir vorbesc singură cu cuvintele fluturi - aripa lor pleoapă peste un ochi ce vede mațele femeilor-ego fii gol întrupat în plinul viu, auzi cum keter te iradiază cu muzică infinită și el mă învăluie fumul celor ce au trecut pe aici ca obiecte tăioase înfipte în noi încă stinși de garou îngerii lor scriu mitul vieții ce străpunge tunelul ori axul lipsei de libertate când alege terțul exclus îmi pasă de tine, keter, dar fibrele acestea încă au freamăt ceva care curge prin vene retezând golul din inimă adieri de muson și mă întreb ce sefirot intră în trupul de semne când dezvrăjesc mintea mea de amintirea cărnii din lemn de trandafir ei au crestat numele lor pe inima mea vârf ascuțit în yetzirah adânc plânsul roșu moartea face ca totul să se centreze pe tine dintr-o dată buric vine străinul ce străpunge ceața și nu te mai recunoaște el trece mai departe tu nevăzut urcuș vocea mea ceva între aura urziceanu și anca parghel femei înfrigurate pescuiesc în lagună și cântă cu ciocul de argint strălucind dinții unui pian ce țopăie pe lac singur descânt când acutele înfundă acul perfuziei mâna se umflă ca o meduză cântecul meu se scurge din venă roșu doctorul mă privește de aproape ca pe un termometru ce nu urcă destul de repede unde zbori ? unde să urci când toate cotele sunt deja captive în abis? plictiseala de a fi înalt vie, keter, ascunsă într-o egretă prea blândă pentru mlaștinile ce inundă trupul doctorul meu se teme de moartea mea pentru că moartea mea cu cioc este slăbiciunea lui atunci când se așează în fața oglinzii și sparge cu ciocul lui coaja subțire dintre mine și tine, keter prăbușindu-ne simțim cum tot ce e viu ne umple de schije ca o explozie și ușa se deschide încet de fapt o poartă de ceață prin care aburul pătrunde în mine sunt semne proaspete în arhetipuri muguri cu cioc în rădăcină de yesod sunt miezuri ce umplu cavitățile uscate cu secreții misterioase ploi fertile vrejuri ce se înfășoară în jurul cercului și smulg din alveole fragmente de pergament în coroană solar se înscrie o muzică veche peste urletul și zbuciumul tău limbajele orgiastice cu care viul ți se înnoadă în jurul gâtului ca un ștreang de lumină în care te zbați pentru a fi iubit și eliberat te-ai întrebat vreodată ce scrie pe inima ta și cine traduce semnele pentru cei ce intră în tine cu ciocul lor? sparg și ling arterele ce duc la inima ta multă cenușă, keter, și multe umbre și dacă intră ei te substituie cu semnele lor și cu ferestrele lor de lumină albastră proiectată către spații străine cine înscrie pe tine coduri și cine închide ferestrele ? cine ară și cine culege grâul ce crește din acest metabolism de semne pulsatile ticăind ca niște bombe? cine te extrage din tine spre a te injecta în fluidul picurând în acul de perfuzie ? îmi pasă de tine, keter, pentru că harta lumii e această contemplație pasivă cu care nu te opun nimănui atunci când mă rupi de mine fluid mă substitui celei ce am fost egretă spre a deveni abur doctorul meu vine și netezește cu regret cearceaful în jurul sternului meu aplică gelul pe piele și mă pipăie cu electrozii ca și cum ar ridica o cortină de pe trupul ce se împotrivește - măsoară armonia din mine și zice andante iată ea este o prezență fizică invizibilă ea este femeia ea femeia femeia ea joacă rolul de femeie cu cioc femeie cu cap de egretă și nod de maț femeia toacă de cioc ce sfărâmă un imaginar necondiționat femeia peniță scrie hieroglife piercing în uter pe fiecare alveolă cu un scris întrupat și se naște pentru tine, keter, virgină pentru tine, keter, manuscris nedescifrat în tahicardia realului fragedă și albă pentru tine, keter, egretă din abur carne ascunsă în lemn de trandafir ea se așterne peste scena goală a durerii de a înveli cu himenul și sângele pur codurile tale, keter al nimănui înfiripare din buruieni, mușuroaie, garduri și bucăți de lemn ud mirosind a aripi de egretă adormind deodată în zbor cioburi, crengi de vâsc și mitocondrii ce adaugă strălucire capului de egretă când se sprijină delicat de perna mea de spital femeie cu trupul lung prins în gheare stins în electrozii ce sug dizarmonia inimii și o scuipă am ales acest dans pentru că scena e goală la marginea mării devreme primăvara în asfințit trupul meu se desface în fibre din lemn de trandafir și pene de egretă liniile moi diluează impulsurile valurilor și le dizolvă în volute de zbor iar ceea ce se vede prin iriși este ritmul cu care keter se propagă prin mine și mă absoarbe dincolo 28 februarie 2009 după http://angelafurtuna2008.over-blog.com/article-28466313.html |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate