Nu stiu nimic, si totusi parc-am mai vazut
Acea cladire seculara, ce se impune pe un deal
Nu cred ca-n patima uitarii am cazut
Cu toate astea nu mai stiu ce e real

Noaptea in somn un chip bizar ma urmareste
Si simt de parca l-as cunoaste de o viata
Dar nu-l cunosc, iar spaima-n mine astfel creste
un cimitir, o poza pe-un mormant, si... greata

iar cateodat-aud o stire importanta
Despre-aceasa lume-n care am ales sa traiesc
Viata devine chiar mai exasperanta
Caci o stiam, si-ncet, incet, innebunesc

Cunoscand aceste zvonuri, oare ce alte ma pasc?
Si stiu zone-ndepartate, te rog Doamne, spune-mi tu
un om ce simt ca mi-e amic a murit pana sa ma nasc
Ce pot sa fac, eu nu-nteleg, de ce traiesc in deja-vu?

( iulie 2005 )