Nu e așa cum credeam Eu,
Că viața înseamnă să trăiești.
Nu e așa cum vedeam eu
Apusul ca pe un rasărit.

Sunt mult prea multe legi,
Iar Eu le incalc pe toate.
Sunt mulți prea mulți mișei,
Iar Eu unul dintre ei.

In lumea asta plină
De oameni și prostie,
Un singur gănd mă bate
Acela de a trai.

Pe drumul care leagă
Și inima si gândul,
Sunt multe gropi în care,
Păcatele domnesc.

Nu sunta așa de tare,
Precum mă credeam Eu,
Sunt doar o lumânare:
Care produce fum.