A sosit într-o duminică…
O credeam în trecere.
Purta o rochie albă și
Era îmbujorată de frig.
S-a cuibărit, bucuroasă de căldură,
Și i-a plăcut atât de mult că…
Brusc, a hotărât să rămână un anotimp.
Într-o cutie muzicală ținea o
Mulțime de rochii înflorate și…
Tot atâtea parfumuri.
Pretutindeni, o puteai
Recunoaște de la distanță.
Se dorea cochetă dar rămânea
Fragilă, delicată și… aproape femeie…

Frumoasa mea primăvară!


(din pacate n-am putut posta si imaginea)