agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-03 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
În ciuda aparențelor, vopsitul lânei
și-al celorlalte materiale hidrofile (fără excepția albului hârtiei aces- teia, pe care o tot cernim) NU este (considerând culoarea drept substan- ță, iar nu un simplu atribut al ei: "Dă-mi o oca de galben și-un dram de indigo!"; un voal de doliu alta fi- ind decât acela de nuntă, de mirea- să, din care-a provenit) o o-per-ra- ți-e de a-du-na-re; nu e o aduna- re, ci chiar contrariul ei, ca una ce e non-comutativă, - atâta timp cât și culorile-s închise/deschise, "calde"/"reci"..., toate scăzându-se (și fiecare-n parte) din A L B, ca orice număr din seamănu-i mai mare; ca numerele dintre 0 și 1 (exclusiv) din 1: albul fiind acesta, după cum negrul este (sau tinde) către 0; fapt dovedit de însăși proprietatea celui dintâi, a albului adică, de-a fi împărțitorul ideal, anume unul, altul decât deîmpărțitul, ce-mparte orice număr fără rest, fără reziduu, nici umbră, - id est 1. Tocmai de- colorarea, -n acest caz, fiind o în- sumare; fie și dacă, dintr-o altă perspectivă, ea nu pare decât sus- tracția însăși, - astfel făcându-se că, stând un timp la soare, o rochie de doliu ajunge cvasi-albă (și nu într-altfel, steagul corăbiilor-pirat).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate