agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-06 | |
fii copilă iubita mea
stau cu timpul meu în pat golit momentan de noi idei nostalgic tolănindu-l peste zeul Scris ca pe-un cățel ori șarpe al casei puțin agitat în somnul său pe preș ținându-l totuși nu de mână căci ar scăpa prin degetele încordate așa că fără nicio lesă îmi țin scrisul-câine precum și fără sac pe șarpele dezghețat l-aș arunca pe altădată trecând pragul casei copilăriei ca să nu mai zacă într-un manual numit Citire a viitorului lăsat de mine școlarul în ghiozdanul dat jos de pe spate acum un sfert de veac o sărutai aproape-ajuns acasă pe colega mea din clasa întâi deși țineam atunci la o alta blondă iar ea mă conduse să-i admir camera din blocul vis-á-vis de-al meu și astăzi tu iubito colega mea de casă (bat pariu că-i și pe viață) nefiind îmbufnată rău pe mine când mă vezi redevenit puști te prefaci în mintea mea și semeni colegei mele de la șapte ani și te uiți uimită că deja începui să desenez neglijent cu degetele pe geamul aburit de ger eu desprind de sub cercevea un țurțure mic un natural cristal căci vezi ghicii în alambic (”dar prin sticla peticită, dar prin gheața încâlcită”) cum că din semnele făcute la geam eu îți puteam da și-un diamant atârnându-ți prezentul de-o ureche cristalul fin să-ți fie darul (și-acum eu tandru pup lobul ei când te revăd lângă mine) îți fac steluțe sau inimi le pun pe luciul geamului cozi sau le săgetez cum îi mai făcusem unei singure persoane micii colege după unicul sărut căpătat foarte apăsat de care s-a lăudat la toți încât a aflat și soră-mea colega din clasa întâi îmi prezentase scoțând de peste tot cărți colorate păpuși rochii bluze dar tare prostuță pretinse să-i mai repet sărutul pătimaș dat cam stradal chiar când nu-i soseau părinții-acasă așa că ”mi-a fost frică și-am fugit” de-aceea te îndemn să fii iubito copila ideală care-mi întinde la nesfârșit de mă ia aceste brațe albe fine sigure de hârtie velină exact așa cum pentru mine fusese cea dintâi lectură lungă tot de-atunci când aveam șapte ani a cărții cu Olga în regatul oglinzilor strâmbe
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate