Luna din poveste

Eu sunt luna din poveste
ce cobor pe la ferestre
să vă las în dar o stea,
asta e menirea mea.

Să v-ademenesc cu șoapte,
să vă fie noaptea, noapte,
în poiana din pădure
zburătorii să vă fure.

Și așa de mii de ani
la bătrâni și la puștani
le tot mângâi pletele
să-i iubească fetele.

Pe ele le urmăresc,
dragostea le-o prețuiesc
și ca tinere copile
le ofer multe idile.

Nu sunt singură-n poveste,
soarele cu mine este
de la început de lume
ne-am iubit, așa se spune.

Și de-atunci tot alergăm
dragostea s-o căutăm
printre stele, după nori,
de cu seară până-n zori.

De când lumea și pământul,
cerul, stelele și vântul,
ziua, soarele-ncălzește,
noaptea, luna v-ocrotește.

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 25 ianuarie 2009